Din prima clipă când ai zâmbit spre stele
Ai fost păzit de mâna Mea mereu
Iar sufletul ți l-am ținut în palme
Hrănindu-l cu cel mai plăcut balsam.

Când pașii tăi se risipeau pe drumuri
Și râsul îți era un clinchet lin -
Te-am sprijinit și te-am ținut aproape
Și ți-am pansat genunchii de copil.

Am fost cu tine când, trecând prin ape,
M-ai pus la îndoială și ți-ai spus:
“Oare există dincolo acestea toate,
Sau ce va fi-i doar veșnicul apus?”.

Când, doborât de vânturile vieții,
Ți-ai frânt mândria și-ai îngenuncheat,
Am fost prezent și te-am ținut în brațe;
Trecutul fără flori ți l-am uitat.

La fiecare pas ce-l faci în viață
Te voi veghea și te voi proteja,
Căci te iubesc cu dragoste întreagă
De Dumnezeu - de Tată. Ești al Meu.

Iar când privirea-ți va fi cenușie
Și pleoapele și mâinile-or cădea -
Când tot ce-a fost va fi o amintire
Și dintre-ai tăi cu lacrimi vei pleca -

Am să te-aștept cu brațele deschise
Și nu vei mai simți în veci suspin.
Copilul Meu, Mi-e-atât de dor de tine!
Și nu voi înceta să te susțin.

Oricât ți-ar fi de greu în clipe negre
Și-oricât de fericit ai fi cândva,
Să știi că Tatăl tău e lângă tine!
Și-acest Tată al tău e Dumnezeu.