Frumoasă ești tu Magdalena, frumoasă ca crinul cel alb, ești albă frumoasă ca roua intinsă pe verdele plai. Mă uit la tine cu atâta ardoare și simt că mă copleșește, o dragoste nemuritoare ce pentru tine in inima mea tot crește. Și simt că de acum încolo nu voi putea trăi fără tine, fără chipul tau dulce și fără buzele tale fine. Te rog să nu pleci niciodată de langa inima mea mea, rămâi lipită pe viață de dragostea ce zace în ea. De acum eu promit că voi face tot ce îmi stă în puteri sa te ajut sa crești mare, să fii mulțumitoare și Lui Dumnezeu să ii slujești. Îmi vine să plâng dar nu e timpul, e timpul de mari bucurii, te aștept lângă mine fetițo sub aripa mea să rămâi!