O cruce! atât Ți-am oferit,
In schimbul bunătății Tale,
Dar, Tu de bunăvoie ai murit,
Că să ne-aduci pe veci iertare!

O cruce! Coroană grea cu spini Ți-am dat,
Dar tu, Isus, n-ai spus nimic,
Pâna la capăt ai răbdat și-ai acceptat,
Ți-ai împlinit menirea și ne-ai eliberat!

O cruce! O cruce între doi tâlhari,
Dar oare, doar atât ai meritat?
Pe câți Tu ai primit și-ai mângâiat,
Ai hrănit guri, și-ai vindecat?

O cruce și-un pustiu mormânt,
O piatră rece pentru Tine,
Atât Ți-am dăruit cândva, strigând,
La moarte, Celui ce-a făcut mult bine! . .

O cruce! a fost calvarul Tău!
De chin și suferință grea!
Ai șters pe veci păcatul meu,
M-ai vindecat prin rana Ta!

O cruce ai ales în spate ca să porți,
Căci ne-ai iubit de la-nceput,
Și vina-ntregii lumi Tu s-o suporți,
Tu, Miel divin, doar bine ne ai făcut!

O cruce a fost salvarea mea,
O cruce a fost osânda grea,
Căci crucea Ta îmi dă azi pace,
Și mantuire-n jertfa Ta!