Mă uit și văd că stai s adormi
Căci patu-i bun, pernele-s moi
Ești bine așa, tu însuți spui
Și pocăința ai pus-o cui
Stai liniștit și-ți mănânci pâinea
In jurul tău moare mulțimea
Ce ai primit ții pentru tine
Unii mor nemântuiți, și azi și mâine
Văd cu cât mai multă nepăsare
Cum te lași dus dar unde oare?
Pășunea e verde dar tu ieși din turmă
Ai rămas ușor pe drum, la urmă
Te hrănești cu lapte de copii
Pocăința nu mai poți să o ții
Ai rămas blocat din obișnuință
Și nu te-ai mai ocupat de pocăință
Fii atent căci te-am chemat să lucrezi
Nu să stai pe loc, și să hibernezi
Ți-am dat un talant că să-l înmulțești
Nu să umbli în lume și să rătăcești
Ce-ai să faci atunci când voi veni
Oare venirea mea cum te va găsi?
Gura nu o ții în frâu, ea e slobodă
Cu ea nu zidești doar faci pagubă
Ochii tai îți fug aiurea, pe câmpii
De ce ai părăsit dragostea dintâi?
Cu gura tu mă lauzi, dar departe ești
Cu fiecare zi ce trece, cu mine nu trăiești
Prezenta mea nici nu o mai simți
Tu zici și crezi că da, dar singur te minți
Nu vei putea să simți vreodată Duhul Sfânt
De nu-ți vei îndrepta purtarea pe pământ
Nu fi pentru mine doar un pic căldicel
Căci vei pica in ziua grea de măcel
O de ai fi rece sau chiar în clocot
Că din necaz să pot ca să te scot
Ți-am dat belșug de binecuvântare
Ai luat asta ca un lucru oarecare
Nu te-ai gândit să-mi mulțumești
Nici n-ai văzut că mândru ești
Cu o haina albă eu te am îmbrăcat
Toate petele trecute eu le-am îndepărtat
Vino dar cu toată inima la mine
Căci vreau ca să mă folosesc de tine
Timpul este atât de scurt și trecut
Lucrează pentru cer, acum cât mai mult
Căci iată vine o vreme când tot se va sfârși
Azi întrebă-te, acel timp cum te va găsi