Drumul Dragostei Divine

Când Dragostea te luminează
Şi-ntreaga fiinţă-i spre-nnoire,
Un nou curent în ea pulsează
Ca un balsam sfânt de fericire
Dând Domnului slavă-n mărire.

Ea-ţi schimbă, starea firească
Orientând-o astfel, către Isus,
Cel ce în firea-I pământească
Sub legea osândei, S-a supus.
Cum Dumnezeu Tatăl a spus.

Când Dragostea-ţi cârmuieşte,
Pe-a mării valuri, luntrea vieţii,
Atunci Ea-n lacrimi împleteşte
Speranţe dragi, sub vălul ceţii
Când treci prin vârsta tinereţii.

Şi dacă-n noaptea cu furtună,
Tu te-ai trudit să nu te-afunzi,
De n-ai fi fost cu Ea-mpreună
Sub val, puteai să te scufunzi
Deloc în sus să mai pătrunzi.

Când Dragostea-ţi orientează
Întreaga viaţă, spre mai bine,
Când paşii tăi ţi-i îndreptează
Să mergi pe căi sfinte, divine,
În jur tu radiezi gândiri senine!

Atunci vei fi-o scumpă alinare
Pentru acei mulţi, în suferinţe,
Ce-aşteapt-o dulce-ncurajare
Prin ale Domnului, făgăduinţe
Ce-or fi transpuse-n biruinţe.

Flavius Laurian Duverna
29 martie 2007