Este tot mai greu să fii smerit
Tu trebuie să rămâi tăcut
Când toți te ațâță tu să taci
Chiar și atunci când nu te-npaci

Multe gânduri dau năvală
Fac in suflet o răscoală
Starea noastră se schimbă iute
Iar tu trebuie să fii pe mute

Cum să ții gura în frâu
Vorbele curg ca un pârâu
Se aprinde firea pământească
Ca un vulcan să izbucnească

Uneori și noi mai explodăm
Dar apoi ne îndreptăm
Cine spune că e ușor pe cale
Încă nu a făcut cercetare

Zi de zi se dă o luptă
Firea și ea trebuie înfrântă
Dar cum să fac să o înfrunt
Incerc in Cuvânt să mă afund

Eu știu că voi primi putere
Ca să rămân în tăcere
Chiar și dacă dreptate am
Era mai bun tacă tăceam

Eul nostru trebuie smerit
Și ușor pe cale domolit
El ne duce spre pierzare
Și ne abate de pe cale

Pace în suflet nu vom avea
Daca el ne va conducea
Certuri, bârfe, zavistii
De ele să nu mai știi

Un suflet zdrobit, smerit
Este cel mai favorit
Să-l căutăm dar cu toții
Să nu cădem pradă morții