Ispita vine orișiunde
Nu trebuie sa faci prea multe
Fie pe stradă sau prin parc
Acolo este ea, ce sa ii fac

Fie că prin îmbrăcăminte
Și rămâi fără cuvinte
Fie că vine și prin vorbă
Și gură tace, doar aprobă

Ea vine chiar și -n adunare
Unde ataca cel mai mare
Cum dar se poate ca să vii
Și să te arăți că bin"te ții?

Nu te gândești că poți ispiti
Și că cineva poate păcătui?
Vai Doamne, mai trezește ne
Și mai mult, pocăiește ne

Tu vii și te așezi pe scaun
Și n fața ta, un mare tezaur
Fuste largi nu se mai fabrică
Cat mai mai scurtă și mai mică

Vai de cel prin care vine ispita
De ești mai slab, te ia și pofta
Oare cugetul tău nu te învață
Cum sa fii o soră evlavioasă?

De-ai fi citit în Cuvânt
Privirea o aveai în pământ
Căci atunci ai fi știut
Cum sa te păzești mai mult

De ce te porți ca și din lume
Pocăința nu este pe glume
Căci uite că poți să păcătuiești
Și prin tine pe alții să lovești


Nu fi o pricină de cădere
Pentru cei ce nu au atâta putere
Fii atenta cum te-nbraci
Și o sa vezi că bine faci

Fii curată înaintea Domnului
Și nu atrage privirea poporului
Căci astfel și tu vei arde
Și cei ce te văd pot cade

Pentru fratele său sora ta
Caută mereu doar zidirea
In vorbire, prin purtare
Fii o pricină de ridicare

Nicidecum una de cădere
Că sa nu pricinuiești durere
Învață să te sfințești
Și pe alții să povățuiești

Calea dreaptă este îngustă
Fii atenta dar la fustă
Mai vezi și la decolteu
Fără prea mult imprimeu

O purtare exemplară, este
Cum am mai spus, o poveste
Care nu stă în a atrage
Ci cel mai mult, in a face

Fapte bune și cinstite
Care sunt cam rar găsite
Nu te împodobi ca lumea
Ci podoaba ta, sa fie sfințirea