M-am gândit la ce-i viața... și am respirat,
Am închis ochii o clipă... și am oftat,
Căci viața poate fi un preaplin sau un eșec,
Depinde doar de mine... ce aleg.
De aș avea palate și aș avea averi,
Ce aș face eu cu ele, aș da dacă îmi ceri?
Sau aș privi cu milă, m-aș închina la ele,
Le-aș ține pentru mine, n-aș sta eu fără ele? ! ...
Dar eu nu am palate și nici nu am averi,
Dar am destule, Doamne, și știu că Tu îmi ceri
Să am credință-n toate, să dau din ce îmi dai,
Să dăruiesc din suflet, să fac un colț de rai.
Mi-ai dat două picioare cu care pot să merg,
Dar eu, doar pentru mine cu ele azi alerg,
Mi-ai dat și două brațe să mângâi, să alint,
Să-l iau mereu alături pe cel mai suferind,
Și o inimă ce bate în pieptu-mi pămîntesc
Și ai cerut anume, dușmanu-mi să iubesc,
M-ai înzestrat pe mine cu grai și cu auz
Privind în urmă, Doamne, nu pot să mă mai scuz
Căci am privirea clară și toate eu le văd
De aceea strig la Tine, doar fă-mă ca să cred
Căci dacă n-am credință, ce rost a mea durere
Și dacă n-am iubire, Tu nu găsești plăcere,
De aceea în rugăciune mă plec și te implor,
Să umpli a mea ființă de un năpraznic dor,
Să-mi fie dor de Tine și voia Ta să fac,
Să am pe buze miere și să nu pot să tac,
Să spun la oricine de jertfa lui Isus
Care a murit pe cruce și pace ne-a adus,
Care a înviat, anume ca să înviem și noi
Și m-a spălat pe mine, și v-a spălat pe voi,
Să fim fără păcat, să n-avem nici o pată
Și a pregătit din timpuri străvechi a mea răsplată
Și a ta răsplată te așteaptă-n veșnicii
Cu inima la Domnul doar trebuie să vii
Căci altfel ce e viața... nu are nici un sens
De aceea-n rugăciune eu fac un nou demers,
Căci viața poate fi un preaplin sau eșec,
Depinde doar de mine... ce aleg.
Emilia Dinescu