Salvează-mă să pot ca mai apoi să-ţi cânt
Şi scapă-mă de focul greu!...
Cum strigătul lui David, parcă ar fi fost al meu,
Rugându-Te cu lacrimi să-i dai ce este sfânt.

Salvează-mă să pot să-ţi spun cuvinte alese într-o rimă
Să-ţi scriu sonete şi scenarii cu tot ce am, ce am primit
Cu tot ce sunt...şi sunt sortit
Să te iubesc pătrunzător cu dragoste sublimă.

Salvează-mă să te slăvesc prin rugi fierbinţi şi fapte bune,
Din întuneric strigă un Leu, voieşte să robească...
Însă cu Tine e învins, credinţa-i dată să rodească
Când lângă tine ai pe Fiu şi-ncredinţări srăbune.

Salvează-mă să-ncep să-i caut pe rătăciţii ce-i iubeşti
Şi dăruieşte-mi liniştire în inimă, la trup şi cuget...
Numai să pot, şi cu mult suflet
Aduc pe ei să se adune şi Tu să-i curăţeşti.

Salvează-mă Doamne că doare şi alţii nu pot să cuprindă,
Cu a lor minte pământească tortura necuvântătoare;
Tu mi-ai rămas să îmi asculţi lacrima grea dintr-o scrisoare
Şi o trimit Ţie acum prin vântul care mă colindă.

Salvează-mă că ştii cum simt, cum mă opresc şi cad plângând
Cred că nu-mi este dat şi-atât, să am o viaţă pe pământ...
Şi mă cufund în agonii, menite a zidi spre sfânt...
Şi ştiu, dar nu pot să opresc când vipera muşcă râzând.

Salvează Doamne, căci Tu dai pacea din misticele chinuri,
Chiar şi pe-aceia ce-au uitat că Tu exişti şi-ai existat...
Totul a fost aievea! Tu milă eşti şi minunat
Şi din spurcat Tu faci curat şi din goluri, plinuri.