Miresmi de măceș
Aș respira măceși cu flori de rose timide,
petalele, obrajii noi, fructele roșii,
parfum de zori în vânticel subțire,
din rugile și închinările din posturi.
Aș mângâia tristețea
în catifeaua florilor în cer țesute-n
culorile de zâmbet-n dimineață,
când îngerii-și acoperă aripile în rugi
culese-n lacrimi de credință
și inimă cerească.
Mi-aș acoperi privirile cu albele petale,
când nori se uită încruntat,
fălindu-se că l-au ascuns pe soare,
ba chiar, l-au alungat.
Mi-aș parfuma gândirea și vorbirea,
cu albul florii de măceș,
o rugăciune ca glasul unui prunc,
cu gunguritul ne-nțeles.
Alexandrina Tulics, 5 aprilie 2022- Delafield