Când mi-e foame și mi-e frig
Doamne, eu la Tine strig,
Tu ai milă de săraci
Îi încalți și îi îmbraci,
Cum e crinul de pe câmp
De frumos și de gătit,
Cum e pomul pe pământ
Când e gata de rodit.
Așa Doamne, ai făgăduit
Că vor fi ai Tăi copii,
De aceea eu promit
Ca în Tine să mă încred
Că așa e înțelept,
Tu în grijă m-ai avut
Până să fi cunoscut
Eu ceva din a Ta Carte,
Tu mi-ai dat să am de toate
Și lipsuri eu n-am avut,
Deși de Tine n-am știut,
Tu mereu m-ai apărat
Și din rele m-ai scapat.
Pe căi rele am plecat
Și Tu tot nu m-ai lăsat
De aceea, Domnul meu,
În Tine mă încred mereu
Și cum vezi c-oi șchiopăta,
Te implor, nu mă lăsa,
Dă-mi un ghimpe, dă-mi ceva,
Mustră-mă prin Duhul Sfânt
Că doar Tu ești pe pământ,
Creator și Salvator,
Fi al meu Judecător
Că Tu judeci cu blândețe
Și nu vrei s-aduci tristețe,
Judecata Ta e dreaptă,
De aceea încă o dată,
Doamne, îndrăznesc să vin
Și în rugă să mă închin
Și te rog ca ruga mea
De nu-i după voia Ta
Doamne, nu o asculta.
De mi-e foame, de mi-e frig,
Doamne, eu la Tine strig
Căci sunt binecuvântat
Când sunt de Tine mustrat.
Emilia Dinescu