Eşti tot ce am,
la Tine Doamne
toate ideile adun
să înţeleg viaţă şi moarte,
să nu ajung un mic nebun,
care le ştie el pe toate;
eşti tot ce am,
la Tine Doamne
lacrimi în glob colecţionez
văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga să evadez...
se dă o filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
eşti tot ce am,
la Tine Doamne
ridic şi frământări şi basme,
când mierea este o amară
şi focul rază boreală,
Te regăsesc să mă înalţi
mai sus de brazii din Carpaţi;
şi cald are să-mi fie,
peste lacrimi uscate
aşez o poezie şi picturi abstracte;
eşti tot ce am,
la Tine Doamne
îmi văd Sfârşitul şi Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăţi o lume viitoare
să-mi uit durerea cântătoare...
să mă unesc în Univers
între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
eşti tot ce am,
ce am primit...
un plus şi minus Infinit,
un Început şi un Sfârşit...