Vom ști cum n-am știut,
Când timpul nu va trece
Și-acele galaxii,
Din veșnicul ținut,
Cu toți le vom petrece.

Vom râde cum n-am râs,
Când lacrimile toate
Vor dispărea pe veci,
Iar veșnicul surâs
Va fi o realitate.

Vom fi ce nu am fost,
Când noaptea se va stinge,
Iar noi vom poposi
În veșnic adăpost,
Unde nu va mai ninge.

Vom zice ce n-am zis,
Cu vorbă luminoasă,
Rostind cu mulțumiri
Că ce trăim nu-i vis,
Ci am ajuns acasă.