Sunt lucruri și fapte ce nu le pricepem
Și de ce au ales unii, să plece, nu înțelegem,
Ne e ușor poate, să criticăm, să murmurăm,
Dar cel mai bine ar fi să nu-i uităm,
Să nu-l uităm pe cel plecat mult prea devreme,
Să nu-i uităm pe cei ce-n urma lui rămân,
Să ne gândim, c-a fost și ne zâmbea
Chiar dacă sufletul, poate-l durea,
Să nu-l uităm, în suflet să-l purtăm
Și pentru a lui copilă mult să ne rugăm,
Să ne rugăm și pentru a lui soție
Căci nu sunt vorbe care s-o mângâie.
Într-un colț de inimă să închidem
Un chip plăcut ce a fost, acolo, noi să-l prindem
Și să păstrăm în noi frumoasa amintire
Chiar dacă am suferit această despărțire,
Să îl păstrăm în suflet căci era plin de haz,
N-ai fi gândit o clipă că duce un necaz,
Să îi iertăm greșeala, să îl iertăm pe el,
Să ne trăiască în inimi, să nu-l uităm defel,
A fost și nu mai este... a fost... a fost... a fost,
Ne va trăi în inimi, așa cum el a fost.
Emilia Dinescu