În răcoarea cea de seară, într-un loc mai îngrădit,
Cu-ai Săi ucenici odată, să se-nchine a venit,
Domnul slavilor divine, ce pe-o piatră a vărsat,
Lacrimile ca de sânge... când rugându-se-a luptat.

Avea-n față plin paharul, cu venin... cu-amărăciune,
Plin de grelele păcate, care le făcea o lume,
C-un văzduh lupta întruna, dar mereu El tot spune,
Tată Tu îndepărtează-l, însă fă doar voia Ta.

Era singur căci de-oparte, erau cei ce-au adormit,
Luptele erau prea grele, și atunci au ațipit,
Însă El pe piatra rece, s-e ruga neâncetat,
A vrut Domnul ca pământul, să fie răscumpărat.

Este locul unde Iuda, doar cu un singur sărut,
Pe Acel ce mijlocise-n Ghetsimani el l-a vândut,
Dar Isus Mântuitorul, nicicum nu s-a-mpotrivit,
Căci se împlinea cuvântul, mai demult ce-a fost vestit.

Chiar de-acolo începuse, spre calvar un drum prea greu,
Căci păgânii nu crezuse, că e Fiu de Dumnezeu,
Fără milă și dreptate, preoții l-au judecat,
Răstignire-a fost cuvântul, când verdictul ei l-au dat.

Ia-u pus biciul Lui pe spate, chiar de-atunci... din Ghetsimani,
Când era vândut de Iuda Domnul pe treizeci de bani,
I-au pus crucea să o ducă, prigonit, scuipat, bătut,
Viață veșnică s-aducă, celor ce nu l-au crezut.

Din grădina îngrădită, Domnul greu a pătimit,
Pân-la ultima suflare, El mereu a mijlocit,
A răbdat până la capăt, să-mplineasc-acel cuvânt,
Care-a fost lăsat odată, de un Dumnezeu preasfânt.
Amin(diana)