O iartă-mi Tu Isuse, te rog a mea-nchinare, ce-i fără de căință, și fără foc aprins,
Altarul care Doamne, el fumegă întruna, de vremurile grele ce este astăzi stins.

Să-mi ierți atâtea cereri, ce-aduse sunt la Tine, în rugăciunea care, de lacrimi a secat,
Să-mi ierți și necredința, ce astăzi mă împinge, să nu mai cred în Tine, în tot ce ai lucrat.

Adu-mi te rog iertare, acelor fapte Doamne, ce nu au fost vre-o dată, plăcute-n fața Ta,
De vrei... iartă-mi azi mie, adânca nepăsare, și ochiul rău ce-ntruna, el frații judeca.

Tu iartă-mi șovăiala, pe margine de cale, dar și-ndoial-adâncă, Isus de-al Tău cuvânt,
Dar și de ne-ascultare, vreau să mă ierți căci Doamne, la Tine e puterea și ultimul cuvânt.

Să-mi ierți poți azi și gândul, ce-a judecat întruna, pe cel ce-mi este-aproape, și pe vrăjmașii mei,
Te rog iartă-mi șederea, atât de zâmbareață, ce eu Doamne-am avut-o, la masă cu cei răi.

Să-mi ierți acea privire, spre lucruri sclipitoare, ce nu sunt ele Doamne, pe drum spre slava Ta,
La Tine cer iertare, căci știu pe ea Isuse, o pot primi în viață, de eu te voi ruga.

Aș vrea să simt fiorul, ce slobod mă va face, spre ceruri să-mi iau zborul, de Tine azi iertat,
Cu pace doar în suflet, fără trecut în viață, cu haina pregătită, mereu de înălțat.

Eu știu că doar la Tine, eu voi găsi iertare, căci milă... bunătate, doar Tu poți ca să fii,
Tu iartă-mă iubite, și lasă peste mine, acea căldură Doamne, a dragostei dintâi.
Amin(diana)