Aș vrea să-mi odihnesc o clipă pasul,
La umbra deasă căci mi-e obosit,
Dar unde voi ajunge dacă astăzi,
Eu vreau să fiu mereu doar odihnit.

Aș vrea să-nchid o clipă astăzi ochi,
O scurtă vreme doar să ațipesc,
Dar oare ațipit... eu drumul vieții,
Aș fi acel ce pot să îl găsesc?

Aș vrea să mă așez numai o vreme,
Să treacă acea grea ce a venit,
Dar dacă ocolesc azi greul vremii,
Voi fi eu oare cel ce-am biruit?

Voi fi eu oare azi înspre acasă,
De-n lupte mă aplec mereu trudit,
De sunt un clătinat ce-ntruna fuge,
Ca să nu fiu de cei păgâni hulit.

Aș vrea să nu alerg prin valul mării,
S-ajung la mal mai iute eu aș vrea,
Dar oare ar fi malul unde Domnul,
E Cel care așteaptă barcă mea?

Ce mult aș vrea dar am numai dorințe,
Ce nu sunt după voia Celui sfânt,
Sunt cele ce m-ar duce doar departe,
De calea către cer ce-i pe pământ.

Ușoară mi-ar fi calea pământească,
Dar nu m-ar duce drumul înspre cer,
Căci am eu azi dorințele acelor,
Ce sunt doar rătăciți, și-ncet ei pier.

Spre cer e numai una... e dorința,
Cu Domnul de a fi în slava Sa,
Pe ea doar pot mereu pe drumul vieții,
În orice vreme eu... a o avea.
Amin(diana)