Întoarce-te la Domnul, tu nu mai amâna,
Căci poate mâine glasul, de sus... nu va striga,
Întoarce-te la viață, căci cea de pe pământ,
Ea este-atât de scurtă, sfârșește în curând.

Întoarce-te din zbucium, ca pace să găsești,
Nu mai privi pământul, spre ceruri să privești,
De-acolo izbăvire, mereu tu vei primi,
Întoarce-te căci poate, mâine târziu va fi.

Întoarce-te acasă, tu nu mai rătăci,
Întoarce-te chiar astăzi, și viață vei primi,
Nu zăbovi o clipă, întoarcet-te acum,
Căci nu știi când sfârșește, al vieții tale drum.

În lume este moarte, în ea nu vei găsi,
Pe cineva ca Domnul, să-ți poată dărui,
O viață după moarte, cu El în veșnicii,
Întoarce-te ca veșnic, cu Domnul tu să fii.

Din zbuciumul ce astăzi, pământul a cuprins,
Întoarce-te la Domnul, și nu vei fi învins,
Cu El e biruință, cu El nu vei pieri,
Cu El în orice luptă, mereu vei birui.

Vei birui ispita, în ea nu vei cădea,
Întoarce-te îndată, și nu vei regreta,
Să nu pleci niciodată, de lângă Dumnezeu,
Căci El e alinare, chiar și-n suspinul greu.

Cu El doar înspre ceruri tu vei înainta,
De vei privi-nainte, nu-n lumea ce e rea,
Întoarce-ți astăzi fața, și inima spre Cel,
Ce-a fost jertfit odată, pe-o cruce ca un Miel.
Amin(diana)