M-adăpostesc mereu numai în Domnul,
Cu El în orice luptă biruiesc,
La El eu numai pace și iubire,
În orice vreme pot că să găsesc.
La El găsesc mereu și alinare,
Căci Domnu-mi este-Acel alinător,
Ce-n marea Sa-ndurare mi-a dat mie,
Avânt și aripi ca spre cer să zbor.
M-adăpostesc în dragostea divină,
Ce pentru mine margini n-ar avea,
E cea care mereu mă înfășoară,
Ca eu să pot prin ea înainta.
Mă poartă pe-al ei braț să văd întruna,
Cât eu de mult de Domnul sunt iubit,
Mi-arată că eu singur niciodată,
N-am fost căci Domnul nu m-a părăsit.
M-adăpostes la umbra ce-i lăsată,
De aripile care le-a întins,
Acel ce pentru mine și-a dat viața,
Când moartea pe o cruce a învins.
Sub ele eu rămân întotdeauna,
Sub ele nu voi fi nicicând răpus,
Că aripile care sunt întinse,
Sunt aripile sfinte-a lui Isus.
M-adapostesc mereu numai în Domnul,
Doar El un adăpost îmi poate fi,
Doar El îmi este mie-acea salvare,
Ce-o am pe cale astăzi zi de zi.
Amin(diana)