De ce te temi de vremea care vine,
Când este ea în mâna Celui sfânt,
A Lui este puterea s-o oprească,
Ca și orice bătaie de un vânt.

De ce te temi de un apus de soare,
Când Domnul e lumină-n orice timp,
Și-n cel ce-i plin de soare dar și-n noaptea,
Ce loc își face-adesea pe pământ.

De ce te temi de umbrele străine,
În jurul tău adesea care sunt,
Când scut îl ai pe Domnul, de ce oare,
Lași șoapte sa cuprindă al tău gând.

Când zidurile-n fața ta se-nalță,
De ce te temi ca tu sa-naintezi,
Când Domnul îți vorbește și îți spune,
De ele că vei trece doar să crezi.

Doar crede... vei vedea cum tu pe cale,
În orice vreme vei înainta,
Credinț-alunga teama... ea aduce,
Putere de-a păși în vreme grea.

Credința slobozește-a ta ființă,
Ea liberă să zboare către cer,
Atunci când cei ce sunt cuprinși de teamă,
Coboară pe un drum pe care pier.

Să nu te temi căci Domnul e cu tine,
El teama o alungă chiar acum,
Vre-o dată nu ești singur... prin credință,
Cu El tu să pășești pe-al vieții drum.
Amin(diana)