Ma cuprins un dor de ceruri, dorul mare de Isus,
De acasa și de locul, pregătit acolo sus.

Ma cuprins și mult mă arde, este-aprins astăzi mereu,
De-a ajunge mai în grabă, lângă Tatăl Dumnezeu.

El aprinde o dorință, doar pe Domnul de-al urma,
De-a rămâne-ntotdeauna, numai după voia Sa.

Arde azi atât de tare, de nimic nu poate fi,
Stins... căci arde pentru ceruri, pentru Cel ce va veni.

Ma cuprins un dor de Domnul, greul când era prea greu,
Dar e-un dor ce mă alină, în durere când sunt eu.

El îmi dă și mângâiere, căci e doar mângâietor,
Cel ce crește azi în mine, după cerul sfânt... e-un dor.

Arde el și după clipa, când eu îl voi revedea,
Pe-al meu Domn care revine, să mă ducă-n slava Sa.

Ooo... cât mi-e de dor de vremea, petrecută doar în doi,
Mult departe de aceste, clipe grele de nevoi.

Să se stingă El vre-o dată, nu aș vrea căci eu doresc,
El să ardă pân-la capăt, pe Isus să-l întâlnesc.

Îl aprind cu lacrimi multe, să nu fie dorul stins,
Căci fără de dor pe cale, voi fi unul ce-i învins.
Amin(diana)