Suflete ce cauți pace, azi întruna pe pământ,
Pe cărarea vieții tale, unde ești doar alergând,
De ce cazi în deznădejde, și în jos mereu privești,
Tot spunând că nu ai pace, că pe ea nu o găsești.

Unde îți aleargă gândul, de-i atât de tulburat,
De nu ai tu astăzi pace, unde oare-ai căutat,
Căci Isus e lângă tine, de ce nu îl vezi acum,
Care-i ținta vieții tale, de nu îl găsești pe drum.

Dar a ta privire oare, înspre ce ai îndreptat,
De îți spui adesea astăzi, că de Domnul ești uitat,
Când în car de biruință, ești purtat astăzi mereu,
Cum de tu nu vezi lucrarea, veșnicului Dumnezeu.

Domnul e mereu pe cale, pace dă El tuturor,
Mult mai multă celor care, înspre ceruri azi ei zbor,
Al tău înspre ce se-nedreaptă, de tu pace nu găsești,
Căci numai spre cer sunt lucruri, ce-s ele duhovnicești.

De tu calci pe urma care, a lăsat-o Dumnezeu,
Vei găsi pe ea doar pace, chiar și-atunci când va fi greu,
Căci acea dumnezeiască, e prezentă în necaz,
Este ea și-atunci când multe, lacrimi curg pe-al tău obraz.

De tu astăzi n-ai găsit-o, să ridici privirea sus,
Pasul tău doar să pășească, azi pe urma Lui Isus,
Vei găsi îndată pace, care-i doar pe urma Sa,
Chiar de este ea lăsată, pe o cale ce-i mai grea.

Tu o vei găsi îndată, înspre ceruri dacă mergi,
Nu cu mersul mai agale, ci spre el doar să alergi,
Vei avea mereu tu pace, de te-ncrezi în Dumnezeu,
Căci la El sunt toate cele, ce le cauți tu mereu.
Amin(diana)