De-aș trece azi prin multe văi, nu-mi este nici-o teamă,
Cu mine-n ele-i Dumnezeu, mereu... doar El va fi,
Nici la răscruce nu mă tem, cu mine este Domnul,
Și nu-i doar la răscruci de drum, El este zi de zi.

De-aș trece astăzi prin pustiu, de el nu-mi este frică,
Și în pustiu este-un izvor, de viață... bucurii,
Căci Domnul meu pe cei ce-s morți, îi scoate din pustie,
Îi pune-n rândul celor sfinți... acelor veșnic viii.

De-aș trece azi printr-un zăduf, lăsat ce-ar fi soare,
M-aș adăpa dintr-un cuvânt, ce Domnul l-a lăsat,
În care spune că-i izvor, de apă veșnic vie,
Ce-i izvorât numai din El, din mare Împărat.

De-aș fi acel care aud un foșnet de pădure,
Uscat de vremuri ce-au venit... mereu aș asculta,
Doar glasul Celui viu... de sus, mereu ce se aude,
Chiar și-ntr-un foșnet de păduri, ce-ntruna ar urla.

De-aș fi un praf eu nu mă tem, nici frunză fluturată,
De azi aș fi... nu ar putea, vre-un vânt a flutura,
Nici praful... dar nici frunză cea, ce pare ea uscată,
Căci sunt purtat pe mâna Lui, ce poate-a mă salva.

Vre-o teamă n-am căci Duhul sfânt, e Cel ce e cu mine,
Așterne pace-n jurul meu ca să o am mereu,
Prin luptele care apar sunt liniștit... căci Domnul,
Pe brațul Său mă trece azi, de orice timp ce-i greu.

Orice aș fi in viață eu, oriunde azi pe cale,
Nu sunt eu cel ce-n lupte lupt, Isus luptă mereu,
Căci eu nu sunt un lepădat, uitat vre-o dat de Domnul,
Prin harul Său am fost ales, și azi sunt fiul Său.
Amin(diana)