Pe-un pământ plin de-ntristare pasu-adesea mi-a pășit,
Dar în cale bucurie, eu mereu am întâlnit,
Căci pe drumul vieții mele, e prezent Isus mereu,
Pe pământul întristării, sunt cu El... nu mi-este greu.

El îmi mângâie și rana, ce-i lăsat-adeseori,
Îmi aduce alinare, prin al Duhului fiori,
Pe pământ mi-aduce pace, când sunt luptele în toi,
Nu simt vre-o singurătate, când sunt vremuri de nevoi.

El mă ia încet de mână pe pământu-nlăcrimat,
Și mă duce-n bucuria, soarelui încununat,
Cât de minunată este, viața mea cu Dumnezeu,
Chiar dacă în ea se-arată, uneori un timp mai greu.

Chiar dacă un soare-apune, chiar dacă apar și nori,
Chiar dacă o noapte lungă, îmi aduce reci fiori,
Nu mi-e teamă, e cu mine, Dumnezeul meu divin,
Ce mă face ca de pace, eu să fiu în viață plin.

Și pe-acest pământ ce astăzi, întristat încet pășesc,
Numai El mi-e bucurie, căci pe El doar îl iubesc,
El îmi este alinare, doar El este-acel izvor,
Ce m-adapă și-mi dă aripi, eu mereu spre cer să zbor.
Amin(autor: diana)