Aș vrea să nu mai simt durere,
Dar oare cum eu aș simți,
Un gust ce-l are-o mângâiere,
Dacă durerea nu ar fi.

De nu aș fi în toi de luptă,
Cum biruință voi avea,
Ea vine-n urma unui strigăt,
Atunci când lupta este grea.

Aș vrea să nu am întristare,
Dar cum pot fi eu bucuros,
De nu m-ar duce întristarea,
La poala crucii lui Hristos.

De n-aș cunoaște-amarăciunea,
Cum pot să știu că Dumnezeu,
E dulce cum este și mierea,
Fără amar nu pot ști eu.

Aș vrea să nu simt nici-o ură,
Dar ce înseamnă a iubi,
De n-aș fi dezlegat de ură,
Ce-i dragostea... eu nu aș ști.

N-aș ști ce bună este apa,
De n-aș fi-n viață eu setos,
De nu aș trece prin pustie,
N-aș prețui un loc frumos.

De nu m-ar duce azi prin vale,
Al vieții mele drum mai greu,
Nu aș cunoaște nici puterea,
Ce-o are numai Dumnezeu.

Nu aș cunoaște libertatea,
Care-i spre ceruri de-a zbura,
De n-aș fi fost legat de-adâncul,
Ce-a mea privire-ntuneca.

De n-aș fi fost în mâna morții,
Vre-o dată eu n-aș fi știut,
Ce-nseamnă să pășești în viață,
Sau ce inseamn-un început.

Că eu le-am cunoscut pe toate,
O clipă nu îmi pare rău,
Prin trecerea de vremuri grele,
L-am cunoscut pe Dumnezeu.
Amin(autor: diana)