De câte ori fetițo, mai vrei ca eu să mor?
N-a fost de ajuns o jertfă și o înviere apoi?
Prin a ta grea purtare mereu mă răstignești
Și zi de zi la cruce, cu bice mă lovești.

De câte ori coroana de spini pe cap mi-o pui?
Eu am purtat-o o dată și pentru vina cui?
Căci tu prin viața asta mereu mă răstignești,
Apoi privești la cruce și tare te căiești.

Dar până când fetițo, tu coasta îmi împungi?
Și greaua suferință cât vrei să mi-o aduci?
Căci de privești în urmă, mereu mă răstignești
Apoi prin lacrimi multe, tu spui că mă iubești.

Cât ai de gând pe mine mereu, să mă lovești
Căci haru-i pe sfârșite și plată o să primești,
De aceea îți zic, acuma primește jertfa mea
Căci Eu am ales moartea, tu să ai viața mea.

Și până când în fapta-ți tu vrei ca să trăiești?
Curând mă voi întoarce, răsplată să primești,
De aceea îți zic, acuma cât încă mai e har,
Prin a ta pocăință îți dau eu viața în dar.
Emilia Dinescu