Mi-a zâmbit din nou lumina,
Mi-a bătut în geam duios
Și mi-a luminat vitrina
Sufletului cu folos.

Am știut mai clar căci viața
Este darul fără preț
Și-am dat "Bună-dimineața!"
Zilei noi, mai îndrăzneț.

Mi-a zâmbit și vântul parcă,
Când pe marea anilor
Am decis să i-au în barcă
Doar speranța zorilor.

Am știut căci navigarea,
Fie lină, fie grea,
Nu-mi va înceta visarea
Malului din țara Ta.

Mi-a zâmbit convinsă Cartea,
Când am fost găsit înfrânt
Și mi-a spus căci nici chiar moartea
N-are ultimul cuvânt.

Am știut atunci căci ceasul
E doar parte din traseu,
Dar îmi poartă veșnic pasul
Către chiar destinul meu.

Mi-a zâmbit cu cântec gândul
Unui drum nestrăbătut
Și-am știut convins căci rândul
Vieții mele-i susținut.

Mi-a zâmbit pulsul din mine
Și-am grăit un "Mulțumesc!"...
Când încep din nou cu Tine,
Nu mi-e teamă să trăiesc.