Se înfășoară căile pe gheme
Spre-un punct întunecat sau luminos,
Dar este una dăinuind prin vreme,
Cuprinsă în vibrații de poeme,
E Calea suferinței lui Christos!

Ducând cu El stigmatul din Gabata,
Verdictul ce-a venit uluitor
Așa cum hotărâse „judecata”,
Isus pornea, având pe urme gloata,
Pe-un drum de lacrimi, drum îngrozitor.

Cu crucea-n spate, dând mereu să pice,
Pășea Acel ce-i veșnic Dumnezeu,
Lovit cu pumni, cu palme și cu bice,
Și trupul se umplea de cicatrice
Iar sângele curgea mereu, mereu.

Un pas, încă un pas, sub grea povară
Sub cerul care parcă s-a închis,
Căci Tatăl lasă clipele să doară
În Fiul care a ales să moară,
Să scape omenirea de abis.

Un drum pe care am pășit cu gloata
Și noi, cu hohot batjocoritor,
Însă văzând că suferința-i plata
Și că povara noastră El purtat-a,
Ne închinăm, slăvind pe Salvator!