Când de nobila datorie sunt chemat
Oriunde o flacără s-a întremat
Dă-mi Doamne acea putere
Să salvez oameni de la pierire şi durere .


Ajută-mă un mic copil să-mbrăţişez
De oroarea flăcărilor să-l salvez
Şi pe bătrîni ca pe ai mei părinţi
Să-i scap de ale flăcărilor dinţi .


Nu aştept vorbe bune sau vreun dar
Ci-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest har
Că sunt privit ca şi un înger păzitor
Un sentiment deosebit ce-mi dă fiori .


Şi totuşi, sunt un simplu muritor
Riscându-mi viaţa pentru o mână de ajutor
Asta îmi umple inima de mulţumire
Că am fost brav şi-am împlinit a mea menire .