Ce folos să am de toate
Dar să nu mai pot împarte
Să am inima mereu împietrită
Și să nu fiu deloc fericită

Ce folos să am averi
Și să nu mai am nici visuri
La nimic nu-mi folosește
Căci totul se risipește

Ce folos să arăt bine
Și bunătate să n-am in mine
Să mă îmbrac cat mai frumos
Dar să fiu fără Hristos

Ce folos să conduc și mașina
Dar să îmi urmez doar firea
Să vorbesc și să bârfesc
Și pe frații mei să nu-i iubesc

Ce folos să mănânc ce vreau
Pe alese, să merg doar sa iau
Cu cât sunt mai îmbuibată
Cu atâta sunt și îngâmfată

Ce folos să am contul plin
Dar să nu trăiesc pe deplin
Deși trupul este foarte sănătos
Sufletul meu este ros, ca un os

Ce folos să fie cald afară
Dar inima să mă doară
Nici nu pot privi seninul
Când în jur moare străinul

Nimic nu mi este de folos
Daca sunt fara Hristos
Am văzut săraci lipiți
Dar cu mult mai fericiți

Am văzut și pe cei goi
Și am râs, că nu erau ca noi
Însă ei erau mai liniștiți
Aveau totul, deși erau lipsiți

Am văzut și în cărucioare
Cu mâini tăiate sau picioare
Dar erau mereu bucuroși
Iar noi eram pe ei invidioși

Deși erau bolnavi sau schilodiți
I-am văzut mereu fericiți
De ce, eu nu am înțeles
Căci mă uitam, și nu găseam sens

Am văzut mame singure, cu copiii
Ce nu aveau nici jucării
Dar toți trăiau în mare dragoste
Nu înțelegeam, ce oare să fie?

Am văzut case dărăpănate
Cu o camera, sau doua ocupate
Mă gândeam, vai de ei ce sărăntoci
Trăiesc mai rău ca la porci

M am gândit mult timp așa
Până când mi-am dat seama
Că în viața lor era ceva mare
Pe pe lume nu are asemănare

Era Isus Hristos cu mântuirea
Ce ține în mână Lui mulțimea
Erau lipsiți dar mulțumiți
Cu mult mai mult mai fericiți

De la ei mi am luat o lecție
Și am luat și eu o decizie
Decât că mine plină de averi
Mai bine ca ei și cu poveri

Să am lipsuri dar să zâmbesc
Fie că am sau nu, să dăruiesc
O masă plină nu are nici un folos
Dacă nu-l am în viață pe Hristos


Amin