Mărturisește viața-mi despre Tine?
Mă mai gândesc să fac și eu ceva pentru Împărăția Ta?
Sau delăsarea e stăpână și râvna e lăsată-n urma mea...
Când trec... m-aplec la floarea din cărare?
Mai curge-n mine Sfântul Tău izvor?
Mai am urechea pregătită să aud ce Duhu-mi spune încetișor... ?
Mai am voință-n mine să împlinesc cu fapta mea credința?
Sau... prea ușor, sau... prea puțin se vede-n mine pocăința...
Ce urme las? Ce gânduri stârnesc în mintea celor dimprejur... ?
Semăn în jurul meu viața?
Sau... tot mereu același caracter obscur...
Aduc eu pacea în casa-n care pășesc adesea sau război?
Las frumusețe în urma mea? Mireasmă? Sau urme pline de noroi?
Sunt bucurie pentru-un suflet
Care-n singurătate-și duce ziua tot mai greu?
Sunt mâna ce se pune în mișcare fără să aștepte vreun trofeu?
Spun vorba aceea plină de înțelepciune care să aducă liniștea?
Sau acră mi-a rămas vorbirea, și nici nu-mi pasă de-i așa...
Sunt dulci cuvintele? Frumoase? Sunt pentru alții har venit de sus?
Sau despre mine-mi este vorba, de mine doar mai am de spus...
Putea-voi eu să fiu o mângâiere, un sprijin de nădejde, un alin?
Pentru acel ce suferă-n tăcere, 'necându-se într-un suspin?
Mai port cu mine azi lumina sau am ascuns-o sub obroc demult?
Mai merg pe mijloc de cărare, sau tot pe margini încă sunt...