Oare vei putea cunoaște... limpezirea apelor?
Dacă nu te-afunzi vreodată-n valul cel tulburător?
Dacă nu cunoști ce-i ceața ce te-ncurcă în priviri,
Vei cunoaște dimineața care o va risipi?
Dacă nu cunoști ce-i valul... ce în față te-a lovit...
Oare vei cunoaște malul care te-a adăpostit?

De nu știi ce e încercarea, cum să guști din rodul ei?
De nu știi ce-i sfărâmarea, tu rămâi mereu la fel...
De nu vei recunoaște ciobul... piesa care ți-a lipsit...
Oare vei cunoaște Mâna Celui ce Te-a întregit?

Când te modelează Domnul, mâna când și-a pus pe lut,
Va lucra până-i dă formă, forma vasului dorit.
Timpul modelării tale poate că va fi scurtat...
De te lași purtat de roată și nu uiți ce-ai învățat.

Dacă știi să tai din fire, eul de ți-l răstignești,
Mort să fie pentru tine și prin Duhul să trăiești.
Duhul care te trezește... când adormi în nepăsare...
El e viața care astăzi te va pune în mișcare.

În război cu tine însuți, chiar de pare neînțeles,
Pacea vine peste tine, toate capătă un sens.
Dacă nu cunoști ce-i lupta... cum cunoști c-ai biruit?
Cum vei ști ce-i biruința dacă nu ești încolțit?

Cum vei ști ce-i vindecarea dacă nu ai fost bolnav?
Cum vei ști ce-i libertatea, de n-ai fost întâi un sclav?

Cum vei ști ce e minunea dacă nu te-a transformat?
Într-un pom plin de verdeață din copacul cel uscat...
Cum vei ști ce-nseamnă zborul... de nu știi să te desprinzi...
De pământ, de orice te ține, ca să zbori cu toți cei sfinți?

Cum poți ști ce e sfințirea dacă nu te curățești?
Izbucnirea răutății de nu știi să o oprești?
Cum poți merge mai departe-n ziua care va veni
Dacă pierzi din vas putere, oare cin' te va întări?

Cum vei ști ce e iubirea dacă nu te-nvață El?
Sacrificiu pân' la sânge, blând dus la tăiere - Miel,
Fără de vreo șovăire și supus planului sfânt,
Dându-și viața pentru lume, nu cârtind și nu oftând...

Timpul este azi prielnic ca să-L cauți, să-L iubești.
Vremi ce trec pe lângă tine, tu să nu le risipești.
Caută să vezi folosul zilelor ce ți s-au dat.
Fie-ți viața închinare Celui care te-a salvat.