De ce-ai uitat să mai zâmbeşti
Tu, suflete ce-ades suspini
Şi nu mai poţi să vezi o floare
Ascunsă printre mărăcini?
De ce pe cer vezi numai norii
Şi uiţi de soare uneori
Iar noaptea umbre te-nspăimântă
Căci uiţi lumina ce-i în zori?
O, suflete... de ce în rugă
Aşa de rar te mai proşterni
Şi-aşa de greu găseşti cuvinte
Pe-altarul inimii s-aşterni?
Oare schimbat e Dumnezeu?
Nu-i Cel din dragostea dintâi
Când îţi era în viaţă Scut
Şi-n somnul dulce... căpătâi?
Da... Domnul a rămas acelaşi
Plin de iubire... neschimbat
Dar oare tu... tu cum mai eşti?
Mai crezi că Domnul te-a salvat
Sau poate valurile vieţii
Te-au încolţit şi te-au bătut
Iar trupul firav a cedat
Şi ai uitat tot ce-ai avut?
Acum Isus din nou va trece
Întâmpinat cu mii de flori!
Mulţimea n-o auzi cum strigă?
Nu simţi în inimă fiori?
El e aici... e lângă tine
E gata iarăşi a ierta
Tu doar primeşte-L şi-ai să vezi
Cum înfloreşte... Dragostea!

Vulcan-17-04-2022
Mary