Nu pot să mă înțeleg pe mine însămi,
Eu care, atât de bine, te-am cunoscut
Și te-am văzut în viața mea prezent,
Cum m-am putut depărta atât de mult,
Cum am putut s-adorm fără s-aștept?
Of, eu fecioara cea nechibzuită
Acum, eu sunt rănită, mâhnită, suferindă,
Dar singură m-am depărtat și te-am rănit,
Nu pot să înțeleg ce am gândit,
Nu pot să înțeleg de ce nu am gândit,
Atunci când am greșit și am adormit,
De ce m-am depărtat și nu m-am pregătit?
De ce am lenevit? De ce am adormit?
Unde e zelul dragostei dintâi?
Sunt mii de întrebări, dar eu nu am un răspuns,
Căci nu pot să mă înțeleg pe mine însămi
Și mă întreb de Tu mă mai poți înțelege. .
Emilia Dinescu