Domnul mă iubește doar pe mine
Și din asta un rai strâmt eu mi-am făcut
Încăpeau doar frații din Betania
Vasul de-alabastru și-unul de ocară, vas de lut.

Dar când dintr-o dată m-am îmbolnăvit
Și-am chemat pe Domnul care mă iubea
Am ajuns în valea umbrei morții
Fără rai. Doar moartea și-asteptarea grea.

După patru zile-am fost chemat 'napoi
De Acela care vindecarea-mi zăbovea
Ca să dreg altarul, să lărgesc si raiul
Cel legat de funiile celor din Betania.

Să îmi sparg vasul de alabastru
Raiul să se umple de parfumul lui
Și vasul de lut, socotit de-ocara
Să reverse-afară untdelemnul Lui.

Domnul te iubește și pe tine
Hai sa lărgim raiul neasemuit
Ca să intre-n slavă, sus în nemurire
Orice vas de alabastru sau de lut sfințit.

Și pân' va veni pe nori cu mărire
Duhul sfânt să umple vasul meu și-al tău
Căci învins-am moartea și în fericire
Viața cea de veci trăi-vom, cea din raiul Său!