Speranța
Este atâta nedreptate,
Când conduce omul fără demnitate,
Și aduce mult întuneric în comunitate,
Când este condus de cel rău,
Nu îi pasa de aproapele său,
Și nu caută și interesul tău.
Mă rog să înțeleagă,
Că pe calea largă,
Haina sufletului devine neagră,
Dar să știe că este o speranță,
Pentru cel ce are cutezanță,
Care vrea să scape de cotoroanță,
Doar Unul singur îl poate ajuta,
Haină albă ca de nea,
Pentru suflet El să îi dea,
In numele Lui Sfânt,
Poate încheia un nou Legământ,
De aici de pe pământ până nu ajunge in mormânt,
Nu amâna salvarea,
Nu lasă ca strânsoarea grea,
Sa-ți aducă pierzarea,
Eu te rog in numele lui Isus,
Cel ce s-a înălțat la ceruri sus,
Și toate lucrurile i s-au supus,
Să Îl rogi a te ierta,
Haina mântuirii să îți dea,
Și pe Isus in fiecare zi al urma.
Am scris această poezie departe de țara în care m-am născut