Să nu te temi într-un amurg de seară, chiar dacă noaptea lungă ar părea,
E cea care aduce răsăritul, te-nvață cum ușor sa treci prin ea.

Să nu te temi de vremi posomorâte, cu nori ce raze vii ascund mereu,
Acolo după nori nu e pustiul, e Cel ce-i va străpunge... Dumnezeu.

Sa nu te temi de viscolul năprasnic, ce urlă azi flămând neâncetat,
Privește înspre jertfa de pe cruce, prin ea de Domnu-ai fost răscumpărat.

Prin ea ți-a dat El viață... mântuire, prin ea iertare El ți-a dăruit,
Să nu te temi vre-o dat de valul vieții, cu Domnul nu vei fi tu biruit.

Să nu te temi de umbrele ce ție, ar vrea mereu doar teamă să îți dea,
Ascultă numai glasul ce coboară, să-ți dea putere nouă El ar vrea.

Să-ți dea ar vrea o sfântă mângâiere, și alinare când suspini din greu,
Căci glasul ce de sus mereu răsună, el nu e șoaptă-i glas de Dumnezeu.

Să nu te temi de vremea cea din urmă, cuvântul spune că ea va sfârși,
Sfârșitul ei va fi o bucurie, pe Domnul când noi îl vom întâlni.

Dar vrea și tu și eu fără de teamă, să fim acei ce Lui slujim mereu,
Să nu te temi... să nu mă tem ne spune, un veșnic viu și sfânt... un Dumnezeu.