Nu mă-ndepărtez de Tine, Dumnezeule ceresc,
Tu ești marea mea iubire, Tu ești tot ce eu iubesc,
Inima mi-e alipită, doar de harul Tău mereu,
Nu mă-ndepărtez de Tine, vreau să fiu numai al Tău.

Nu îmi dezlipesc privirea de la cerul înstelat,
Ești... ai fost... vei fi întruna, tu de mine așteptat,
Căci iubirea vieții mele, Tu mereu Doamne vei fi,
Chiar de-ar fi noaptea greoaie, sau de-ar fi mai greu în zi.

Nu-i spun inimii să tacă, să îți cânte când ar vrea,
Dar nici gurii când pe Tine, Doamne vre-a te lăuda,
Gândul îmi trimit la Tine-n orice clipă aș trăi,
Căci de Tine niciodată, nu vreau a mă despărți.

Nu mă depărtez de viața, care Tu mi-ai dăruit,
Dumnezeul vieții mele, Cel care m-ai întocmit,
După Tine-alerg întruna, calc mereu pe urma Ta,
Unde ești Tu astăzi Doamne, vreau s-ajung și eu cândva.

Nu clipesc eu nici-o clipă, căci nu vreau a ațipi,
Treaz să fiu aș vrea în clipa, când pe nor vei reveni,
Ca să nu rămân în noaptea, ce sfârșit nu va avea,
Vreau ca să ajung în viața, ce sfârșit n-are nici ea.

Mă țin doar de a Ta mână, doar așa mereu voi fi,
Cel care pe drumul vieții, nicicând nu va rătăci,
Căci Tu ești acea lumină, ce-mi conduce doar în sus,
Pașii mei, în cer... acasă, lângă Tine scump Isus.