Veniți azi la ape chiar dacă pustiul e cel ce-nconjoară ființele vii,
Voi plini de putere ve-ți fi-ntotdeauna, căci Domnul prezent e mereu și-n pustii.

Veniți azi la hrana... cuvântul ce-o lasă, tărie va fi pentru voi în nevoi,
Cuvântul e arma în lupta aprinsă, mereu izbăvire când este în toi.

Veniți azi la cruce lăsați toți povara, fiți liberi în zborul pe drumul deschis,
Deschis e de Domnul, sfârșește în ceruri, în Țara divină, un viu Paradis.

Veniți azi la Domnul, lăsați lumea care, e plină de griji ce aduc tulburări,
Spre locul cel veșnic e doar o cărare în lume spre moarte sunt multe cărări.

Veniți la-nchinare, iertare mai este, El astăzi mai strigă, nu fiți adormiți,
E vremea din urmă, și azi iar ne spune, Eu vin sunt aproape, voi fiți pregătiți.

Veniți la izvoare, nicicând ce nu seacă, sunt numai la Domnul, și vii sunt mereu,
Rămâneți pe mijloc de cale căci moartea, pândește la margini în timpul ce-i greu.

Veniți și rămâneți pe stâncă-n picioare, veniți voi acei care sunteți trudiți,
Acolo pe stâncă... de Domnul Cel veșnic, de Domnul iubirii să fiți voi zidiți.

Veniți sa vă luați darul care e viața, e cel fără plată, e-un dar dăruit,
De Cel ce odată, în grea suferință, ca azi să-ți dea darul, în chin a murit.

Veniți căci venirea ea este aproape, din apele tulburi să nu vă hrăniți,
Izvorul mai curge, veniți azi la ape, veniți azi la Domnul, la viață veniți.