O tu dragoste măreață, zi de zi cu mine ești,
Tu ești cea care pe mine-n zorii zilei mă trezești,
Razele ce-s vii de soare, tu mi le aduci mereu,
Căci iubire... ești iubirea, vie ce-i din Dumnezeu.

Simt al tău fior întruna, este-așa mângâietor,
E fiorul ce m-avântă, ca spre ceruri eu să zbor,
E fiorul de iubire, inima ce mi-a cuprins,
Dragoste... este fiorul, ce un foc în e-a aprins.

Și în pieptul meu azi bate, numai pentru Dumnezeu,
A mea inimă... iubire, lui îi cântă ea mereu,
Cu El plânge împreună, căci El este-al ei Stăpân,
Eu îl am în ea întruna, dar îl am mereu și-n gând.

Ești atât de minunată, căci venită ești de sus,
Ești adusă de-Mpăratul, care l-am ales... Isus,
Tu iubire ești cerească, și pe loc mi-ai cucerit,
Inima și-a mea ființă, ce au fost ca de granit.

Simt fiorul tău întruna, căci tu vie ești mereu,
Mă-nfășori cu-a ta căldură, chiar atunci când mi-este greu,
Tu mă faci să am și visul, care se va împlini,
Cel în care eu pe Domnul, dragoste-l voi întâlni.

Tu mă faci să văd lumina, ce va fi în infinit,
Tu mă faci să-i spun întruna, Domnului că-i Domn iubit,
Ești atât de minunată, căci trăiesc minuni mereu,
De când eu te am pe tine, dragoste din Dumnezeu.

În apus mi-arăți întruna, că-i aproape-un răsărit,
Și în noapte-mi spui că noaptea, are și ea un sfârșit,
Norii când se strâng sub ceruri, îmi arăți mie mereu,
Cât de-aproape sunt acele, raze ce-s din Dumnezeu.

Chiar și-n mijloc de furtună, și pe adieri de vânt,
Eu te văd mereu iubire, căci în ele eu doar cânt,
Inima îmi este-n ele, ea mereu doar liniștită
Bate pentru cer întruna, căci e inimă-mplinită.

Să nu pleci tu de la mine, să te am aș vrea mereu,
Căci ești dulce... ești ca mierea, dragoste din Dumnezeu,
Alta nu există-n lume, numai tu poți ca să fii,
Căci numai la Domnul este-o dragoste ca cea dintâi.

Să-mi ții inima aprinsă, după locul ce-l doresc,
Ea să bată-ntotdeauna, pentru Cel ce îl iubesc,
El este a mea iubire, știu că tu din Domnul vii,
Căci ești numai minunată, dragoste din veșnicii.