Ai răsărit ca o lumină, Samariteanule milos,
Ai izvorât și în pustiul, cu Tine ce nu-i secetos,
Ai luminat atâtea fețe, doar zâmbete Tu ai adus,
Ai ridicat Doamne și ochii, ce-s ațintiți numai în sus.

Ai înviat la viață Doamne, acele inimi ce erau,
Ca și o stâncă nemișcată, în beznă nopții ce stăteau,
Ai fost Acel ce-ai dat iertare, celor bolnavi și păcătoși,
Celor mai slabi le-ai dat putere, mereu ce-s azi victorioși.

Tu ai venit ca o salvare, pentru acei ce-s încercați,
Le ești și Mamă dar și Tată, orfanilor ce sunt uitați,
Tu ești o rază de speranță, pentru acei ce sunt zdrobiți,
Ești ajutor și mângâiere, pentru acei ce-s prigoniți.

Ai răsărit în întuneric, pentru acei ce te-au chemat,
Doar Tu-ai deschis gurile-nchise, să fii de ele lăudat,
Ai dat și norii la o parte, și marea-n două-ai despărțit,
Tu ai adus o veșnicie, pe cruce când Tu te-ai jertfit.

Ai apărut în calea celor, pe Tine ce te-au căutat,
Celor smeriți o cercetare, a Duhului Tu ai lăsat,
Ai coborât raze de soare, s-aduci lumină pe pământ,
Celor aleși le-ai dat putere, puterea Duhului cel sfânt.

Doar Tu prezent ești azi în toate, pân-la sfârșit vei rămânea,
Din veșnicie-n veșnicie, puterea este doar a Ta,
Și slava este Doamne-n toate, atât în cer... și pe pământ,
Tu peste tot domnești Isuse, ești sfânt, ești sfânt, ești veșnic sfânt.