De n-ar fi azi răsăritul, oare unde te-ai afla,
De n-ar fi nici luna-n noapte, oare cine-ar mângâia,
Geamatul ascuns ce ție, o dure-ți dă mereu,
Cine ți-ar fi ție Tată, De n-ar fi un Dumnezeu.

De n-ar fi izvor de apă, ce ai fi tu în pustiu,
De n-ar fi... ce-ai fi sub norul, care este cenușiu,
De nu ar adie vântul, oare cum te-ai răcori,
De n-ar fi lăsat cuvântul, tu cu ce azi te-ai hrăni.

De nu ar desparte noaptea, zilele din viața ta,
Sub o boltă înstelată, oare unde ai mai sta,
De n-ar fi făcut pământul,
Tu pe unde-ai fi pășit,
Ca s-ajungi în locul care, pentru tine-i pregătit.

De n-ar fi lăsat durere, vindecare cum primeai,
De n-ar fi lăsat El bezna, tu lumina cum vedeai,
De nu te-ar fi dus prin vale, prin adâncu-ntunecat,
Cum ai fi văzut tu locul, larg... frumos și minunat.

De n-ar fi nici suferintă, oare cum poți tu simți,
Clipa-n care-a ta ființă, izbăvire va primi,
Cum poți ca sa-i vezi puterea, marea de n-ar ridica,
Valurile care-ntruna, îți ridică fața ta.

Îți ridic-a ta privire, să privești spre Dumnezeu,
Nu doar valul... și furtuna, dar și timpu-acesta greu,
De n-ar fi venit... tu oare, înspre ce ai fi privit,
Pasul tău mereu sub soare, pe ce căi ar fi pășit.

De n-ar scutura pământul, câtă vreme ai mai fi,
Ațipit în nepăsare, dornic de a rătăci,
De n-ar fi vești de războaie, oare cum tu ai vedea,
Biblia cum se-mplinește, astăzi chiar în fața ta.

De n-ar fi cu lupte calea, înspre ce ai merge-acum,
De nu ai avea o cruce, tu ai fi pe care drum,
De nu ar răcni adâncul, după tine azi mereu,
Oare cine ți-ar fi ție, azi în viață Dumnezeu.

Fii tu fără întrebarea... de ce toate le trăiesc,
Vremurile ce-s venite, sunt vremuri ce se-mplinesc,
Scrise-au fost cândva odată, chiar cu stropi de sânge sfânt,
Tot ce vezi... tot ce întâmpini, pe-al tău drum pe-acest pământ.

Nu-ntreba de ce e ploaie, nici de ce pe cer sunt nori,
Tu în orice vreme astăzi, strânge pentru cer valori,
Timpul cu a lui soroace, sunt în mâna lui Isus,
El știe când să coboare, sa-ți dea ajutor de sus.

În tăcere și răbdare, urcă cum și El urca,
De ce toate se întâmplă, astăzi nu mai întreba,
Nici-un fir de păr nu cade, fără știrea lui Isus,
Tot ce astăzi se-mplinește, este ce-a vestit de sus.

Este vremea de pe urmă, cea care-o trăiești acum,
Nu mai întreba întruna... Doamne de ce-i greu pe drum,
Tu privește după greul, care astăzi a venit,
Și așteaptă... e aproape, Cel ce-aduce-un infinit.