Pe drumul suferinței, cu lacrimi de durere,
Urca Isus cu-o cruce, pe spate biciuit,
El n-a privit în urmă, sleit dar de putere,
Pășea spre locul unde, era crunt răstignit.

Pe drumul plin de jale, El aducea iertare,
Prin jertfa ce-a adus-o, ca și un miel jertfit,
El a răbdat calvarul, tăcut plin de răbdare,
Când l-au bătut în cuie, fiind neprihănit.

Urca lovit de pietre, pe culmea căpățânii,
S-aducă veșnicia, ce este-n veșnicii,
Nu-și întorcea privirea, când îl băteau păgânii,
El i-a iubit întruna, cu-o dragoste dintâi.

Urca scuipat de oameni, de cei din jur hulit,
Pe față stropi de sânge, ușor se prelingeau,
Cu fața întristată, pe cruce a murit,
Cu-o suliță în coastă, cei răi îl răstigneau.

Prin toată suferința, pe drumul întristării,
El ne-aducea salvarea, din moarte și păcat,
Să nu fim azi aceia, ce-l dau ades uitării,
De noi să fie-ntruna, Isus doar lăudat.