Stai de veghe-n miez de noapte, stai de veghe azi mereu,
Tu biserică aleasă, de un mare Dumnezeu,
Nu știi când pe nor apare, poate-n zi... sau ceas târziu,
Nu fi astăzi ațipită, trează fii și în pustiu.

Largă să îți fie-n toate-a ta privire pe pământ,
Vegheatoare fii întruna, tu biserică... și-n gând,
Pasul tău și-a ta trăire, fie după voia Sa,
Să te amăgească lumea, nici-o clipă nu lăsa.

Nu te tulbura în vremea, tulburată ce-i acum,
Caută neprihănirea, căci e un sfârșit de drum,
Tu sfințește-te îndată, căci ar vrea Isus s-ajungi,
Unde sfinții lui îi cântă, nu vrea veșnic ca să plângi.

Stai de veghe căci se-arată, după zări astăzi Isus,
Să nu-ți fie ție teamă, chiar de treci printr-un apus,
Tu să știi că-ntotdeauna, după el e-un răsărit,
Stai de veghe zi și noapte-n timpul care a venit.

Să nu-ți fie-o clipă teamă, oricât azi ți-ar fi de greu,
Tu biserică aleasă, ai un mare Dumnezeu,
Pe-a Lui braț te poartă astăzi, El mereu te va purta,
Tu să fii doar vegheatoare, căci El vine-a te-nălța.

Vine a te duce-acasă, sus în locul celor vii,
Să nu ațipesti pe cale, trează-n toate să rămâi,
Cu privirea înainte, tu să mergi pe drumul tău,
Biruintă-ntotdeauna, vei avea pe el mereu.

Însă tu... pe metereze, să veghezi... să nu clipești,
Chiar de noaptea este lungă, tu în ea să nu-ațipești,
Căci îndată vine Domnul, și vrea gata tu să fii,
Căci în plânsu-amar și veșnic, nu ar vrea ca să rămâi.

Fii mereu tu vegheatoare, și nu te îndepărta,
Haina să îți fie albă, căci tu ești aleasa Sa,
El e Mirele... e Domnul, Cel ce-ndată va veni,
Pe cărare nici-o clipă, astăzi tu nu ațipi.