Locul marei suferințe, Golgota el se numea,
Unde fără nici-o vină, pentru noi viața-și dădea,
Tot acolo se văzuse, dragostea ce ne-a purtat,
Când de bunăvoie Domnul, s-a lăsat crucificat.

Când privea în sus la Tatăl, mijlocind neâncetat,
Pentru cei ce i-au pus crucea, pe-al Său umăr de-Mparat,
Biciuit... lovit pe spate, să o ducă până sus,
Să aducă acea jertfă, singura ce s-a adus.

Golgota locul cu sânge, pe pământ ce s-a prelins,
Când l-au răstignit pe Domnul, pe o cruce când s-a stins,
Locul rănilor făcute, de ciocane când băteau,
Cuie-n mâni și în picioare, când pe El îl răstigneau.

Locul lacrimilor multe, locul cel mai dureros,
Căci pe el fără de milă, era chinuit Hristos,
Cu o sulită în coastă, l-au străpuns pe cruce sus,
Iau dat și oțet cu fiere, ca să bea Domnul Isus.

Golgota... locul în care, chiar și-ntregul cer a plâns,
Căci pe el în chinul morții, Împăratul viu s-a stins,
El s-a stins... dar azi în ceruri, este viu și-adevarat,
Căci Isus este Acela, ce din morți a înviat.

Este viu și ne așteaptă, Salvatorul tuturor,
Clipa revenirii Sale, e aproape... cea pe nor,
El acasă ne va duce, Cel ce moarte-a biruit,
Într-un loc ce-i cu iubire, pentru noi el pregătit.