De ți-e inima-mpietrită, Domnul astăzi ți-a vorbit,
Că păcatul... necredința, inima ți-a împietrit.

Te îndeamnă el îndată, astăzi să-l mărturisești,
Ca să poți cânta cântarea, să poți să te despietrești.

De ți-e inima legată, de pământul cu păcat,
Nici-un frate... nici-o soră, ți-e nu-ți va fi pe plac.

Doar prin ochiul rău privirea, îți va fi... căci pe pământ,
Celui rău slujești în toate, a lui este și-al tău gând.

De îți este judecata, azi în gura ta mereu,
Cui slujești creștine dragă, astăzi tu pe drumul tău.

Dar de eu stau azi la slujbă, cu o frunte încrețită,
Cui slujesc? ... oare lui Domnul? , sau mi-e viața o risipă.

Azi de sus în adunare, un cuvânt a coborât,
Pentru mine... pentru tine, pentru cel ce-i împietrit.

Și ne spune că toți astăzi, starea s-o mărturisim,
S-avem inima doar bună, spune să ne pocăim.

Să lăsăm ne spune ura, vrăjmășia s-o lăsăm,
Inima vrea să ne fie, un pământ bun... rod să dăm.

Să luăm bine aminte, la tot azi ce s-a vestit,
Căci Acel ce ne vorbise, este Cel ce s-a jertfit.

Să ne despietrim îndată, și-n grădina Celui sfânt,
Să fim pomul plin de roade, nu o umbră pe pământ.

Căci venirea e aproape, de vom fi în ea-mpietriți,
Vom rămâne-n chinul veșnic, nu vom fi la cer răpiți.