DORUL MEU ESTI TU...

Atat de mult i-a trebuit inimii sa-nteleaga,
Ca numai dragostea e-acel fior care de cer o leaga,
Si tot iubirea este si tainicul simtamant,
Ce-uneste doua inimi spre un ceresc avant...
Nu poate lumea-aceasta atat de trecatoare,
Sa tina prizoniere sufletele in stransoare.
Un mare glas le cheama sa se elibereze,
Si spre-un taram etern sa poata sa viseze.
Inima mea si-a ta unite vor porni,
Spre Dumnezeu departe-n acea frumoasa zi,
Caci au batut la fel aici jos pe pamant,
Si au cantat cu dor dup-un liman preasfant.
Si una pentru alta au fost surori de viata,
Caci vor zbura-mpreuna in marea dimineata.
Cand Dumnezeu, cu duiosia unui Tata iubitor,
Le va gasi stand impreuna pe albul norisor,
Inima mea, emotionata, va spune-atunci asa:
"Atat de mult eu am iubit inima sa!"
In zilele cand ma sfarseam de-atata dor,
Strigam spre Tine, Doamne, dupa un ajutor.
Caci dragostea e-un sentiment ce trebuie pretuit,
Ca pe-o comoara il pastrezi in inima pe cel iubit...
Nu vrei pe-altcineva in ganduri si in vise,
Doar sufletul pereche te urca-n paradise...
Fie ca Domnul sa vada iubirea inimilor noastre,
Si sa ne duca pe-amandoi la El, sus, printre astre...