Azi Dumnezeu privea înspre pământ,
Cu bucurie, din tronul de splendoare
Și l-am suprins cu-atâta drag zâmbind
Cu un surâs de-atât de dulce soare.

M-am apropiat sfios de tronul Său
Și nu am îndraznit ca să vorbesc,
Dar el știindu-mi gândul meu mi-a zis:
"Vrei ca să știi de ce spre voi zâmbesc?

Văd mânile care-s brăzdate de durere
Văd ochii lăcrimați de plâns,
Văd sacrificiul mamei în tăcere
Văd tot, de-aceea M-ai vazut cu blând surâs".

N-am înțeles, și m-am uitat din nou spre Dumnezeu...
Ce e frumos în a vedea durere
În lacrimi, plâns, în sacrificiu, în tăcere?
De ce asta îndeajuns pentr-un surâs?

"Privește mâinile ce au hrănit săracii,
Și duhul blând ce-ades te-a alinat,
Privește-ți mama și privește-ți frații
Și-apoi ascultă ce se aude din bazalt".

Am stat, am ascultat în duhul
Și glasul mamei l-am recunoscut
În sala tronului Lui Dumnezeu Prea Bunul
E glasul ei ce se aude frânt.

Și stăruia în rugăciune pentru noi
Ca Domnul cel Milos să ne păzească
Să aibă grijă zilnic de copiii ei,
Nici un necaz să nu ne prăpădească.

Și Domnul meu privea cu gingășie,
O lacrimă căzu din ochiul blând
"E sacrificiul mamei să știi bine,
E-un har ce l-ai primit pe acest pământ.

Eu Dumnezeu, privesc cu-atâta drag
Când omul se sacrifică pe Sine,
Pentru copiii lui și pentru frați
Jerfindu-se în totul pentru Mine."

M-am coborât, din nou, adânc în mine
Și-am mulțumit lui Dumnezeu din cer
Că încă am o mamă lângă mine
E har divin, primit chiar de la El.

Oricând spre cer eu m-aș uita
Știu bine că Hristos zâmbește,
Pentru că mama e aici cu noi,
Cu truda, drag și lacrimi se jertfește.