Minciuna!

De mici copii ai nostri pãrinti, ne-au învãtat despre minciunã,
Cã tatãl ei e doar Satan - zilnic ne poartã ranchiunã.
Iar în Exodul 20 al nostru Tatã, clar ne vorbeste:
"Tu strâmb sã nu mãrturisesti, ci-n toate adevãr rosteste!"

Iar în Proverbe de citim - versete pline de întelepciune,
Despre minciunã întâlnim ca fiind o mare urâciune.
Sã cerem dar de sus putere sã biruim acest pãcat,
Cãci suntem fii de Dumnezeu, pe Golgota ne-a înfiat.

Cãci El urãste dar minciuna, pentru cã este Adevãrul,
Iar ea atrage divina pedeapsã si pãteazã viitorul.
Ne însealã, ne loveste - ca o sabie, o sãgeatã,
Slãbiciune omeneascã - dar sã stiti cã e sireatã!

Chiar în Genesa de cititi veti observa cum el Satan,
Pe Eva ce subtil o minte, asemeni unui sarlatan.
Si astfel el a reusit sã-i depãrteze de grãdinã,
Prin viclenie el i-a scos de sub Protectia Divinã.

Iar martorul cel minciunos nu v-a scãpa nepedepsit,
Îsi bate joc dar de dreptate si timpul el l-a irosit.
Cãci dulce-i omului dar pâinea ce-i câstigatã prin minciunã,
Dar de pietris ii v-a fii gura, plinã mai pe urmã.

În gura unui nobil om, nu sunt cuvinte minciunoase,
Iar buzele nu vor rosti, vorbe ce-i aduc foloase.
Cãci cel ce spune adevãrul vesteste pe deplin dreptatea,
Si astfel el va dobândi toatã demnitatea.

Amin

Bivolãrie, 16.01. 2021
https://youtu. be/Y9WExO9fXw8