Grãdina Lacrimilor!

Existã peste tot, dar în astã lume,
Un loc înãltãtor ce poartã un nume;
Cu brazi înalti, frumosi e împrejmuit,
Dar multe flori si lacrimi l-au îmbodobit.

Pe poartã când pãsesti se naste-o amintire,
Cu cei ce-n viata ta, adus-au doar iubire;
Si parcã când te-apropii te simti îngândurat,
Iar sufletul din tine, e tot mai întristat.

Si-apoi privirea-ti cade pe zecile morminte,
Ce au gravate-n piatrã, frumoasele cuvinte:
"AM ADORMIT ÎN DOMNUL SI-ACUM MÃ ODIHNESC!"
Cãci cu a mele fapte, în cer eu mã-ntâlnesc.

Pe fiecare piatrã e scris un singur nume,
Cu cei ce au trãit dar în aceastã lume;
Mai jos e scris "NÃSCUT" urmând si "DECEDAT",
Hotarele pe care, în viatã le-au urmat.

Cu greu tu te desparti de cei ce i-ai iubit
Si iarãsi peste umãr, spre ei tu ai privit;
Dar în acelasi timp tu ti-ai promis din nou,
Cãci în curând vedea-vei, acest mãret tablou.

Când iesi 'napoi pe poartã, se naste o 'ntrebare:
CE TREBUIE SÃ FAC, SÃ AM SI EU IERTARE?
Dar Biblia, Cartea Sfântã te va-nvãta mereu,
Cum sã-L slujesti în toate, pe bunul Dumnezeu.

Din nou apare-o piatrã în vreme de sirag,
Dar la mormântul tãu, va plânge altul drag;
Ai grijã cum trãiesti în faptã si-n cuvânt
Si lasã urme sfinte, aici pe-acest pãmânt.

Amin

Bivolãrie, 21.09. 2020
https://youtu. be/DvgKO-8MFe8